Am constatat ca toate lucrurile frumoase se duc. Tot ce ma face fericita se duce si nu se mai intoarce. Nu stiu de ce sa incerc sa continui sa lupt cand intotdeauna se termina la fel. Sunt pesimista? Sau doar realista?
De ce imi este intotdeauna atat de greu sa trec peste ceva ce doare? Peste ceva ce ma doboara.
Si tu? De ce nu poti sa darami zidul dintre noi si sa lasi lucrurile sa evolueze de la sine? De ce nu poti sa ma lasi pe mine sa decid ce vreau sa se intample cu mine? De ce nu poti sa lasi rationalul deoparte si sa incerci sa accepti faptul ca ar putea si frumos, nu doar trist.
Am sa continui sa caut raspunsurile de care am nevoie, desi niciodata nu le voi gasi. Nu mai vreau. Vreau sa fiu insensibila si sa ma doara fix in cot de tot.
Dar nu pot. Intotdeauna am fost si voi fi tipa sensibila. Emotiva, cum imi spunea o persoana pe care nu am suportat-o niciodata. Si totusi avea dreptate. Sunt emotiva. Si nu, nu inseamna ca sunt emo si ca-mi tai venele. N-as fi in stare sa-mi fac rau intentionat. N-as fi capabila sa fac rau altcuiva intentionat. Nici nu-mi doresc.
Vreau ceva, dar nu pot avea. Vreau sa pot sa lupt pentru acest lucru, dar nu am cu cine, cu atat mai putin cu ce.
Vreau sa repet pana intelegi si pana reusesti sa treci peste: "Lasa deoparte rationalul si lasa valul sa te poarte. Incearca." Dar n-ai sa intelegi. Pentru ca nu vrei.
[Monolog sau nu. Dialog intre mine si... mine, probabil.]
Nu insensibilitatea si nici durerea in cot de toti si toate ar putea sa-ti rezolve "situatia". Sau, daca ti-ar rezolva unele din chestiile ce te framanta, automat ar aparea altele si altele. Asta e omu', fiinta suprema din piramida evolutiei regnului animal (vai, ce-am scos-o p-asta!). Tre' doar sa-ti traiesti viata in continuare, asa cum o ai.
RăspundețiȘtergereAsta asa e. Life goes on. :) Multumesc pentru opinie. :)
RăspundețiȘtergerePlăcerea fu de partea mea. :P Mai ales că ai o "problemă" asemănătoare celei pe care o am eu.
RăspundețiȘtergereSau s-ar putea sa fie frumos pana iti dai seama ca de fapt, e trist.
RăspundețiȘtergereMai bine ce spui tu, decat ce spun eu. Crede-ma.
N-ar trebui sa-ti mai pui sentimentele pe tava. E mai sanatos sa nu. :)
Acum vorbea sorta mai mica si mai invata in ale greselilor legate de partea sentimentala.
Am darul de a deprima. Stiu. Multumesc.
Ami, trebuie sa-ti fac o marturisire. Nu mi-am pus sentimentele pe tava. Si asta am inceput sa observ abia luni. De ce? Probabil pentru ca nu mai simt nimic. Nu-mi mai pare rau, nu mai doare. Fata de anul trecut[ http://cut-off-time.blogspot.com/2009/04/this-is-end.html ] a fost mult mai usor si oarecum, placut. :))
RăspundețiȘtergereSunt, totusi, doua lucruri care ma intristeaza. Unu este acela ca oarecum m-am tradat pe mine, daca citesti postarea aia o sa intelegi, si al doilea nu pot sa-l spun, da' e legat de relatia asta. :)
Posibil. Eu am realizat ca fiecare relatie a mea a fost oarecum o MARE greseala. Asa ca m-am decis sa nu mai dau sfaturi pana nu o sa fiu in stare sa-mi dau mie sfaturi. Zis si facut. Si ce am facut azi? Am dat cu batu-n balta [la figurat, ca la propriu se spargea batu']. Asa ca, nimic nu merita regrete. Nimic nu merita sa te uiti inapoi. Si absolut nimic nu trebuie sa te faca sa te pierzi pe drum/sa te tradezi. Eu zic sa ne dam doua palme si sa ne revenim.
RăspundețiȘtergereOricum o sa murim batrane, singure si inconjurate de pisici.
Am zis!
Da-ti tu o palma ca eu nu ma simt in stare sa ma maltratez. =))
RăspundețiȘtergereSi nu neaparat pisici. Cunosc o baba inconjurata de ceasuri. =))