Ultima zi

Duminica. Ultima zi de vacanta. Prima duminica din noul an.

M-am distrat si am facut ce-mi place mai mult doar sa nu mai ma gandesc ca maine incep iar orele. Ca oricarui adolescent obisnuit nu-mi plac orele. Imi place la liceu. Imi place sa stau alaturi de colegii pe care ii cunosc de un an jumate, colegii cu care uneori ma cert, dar pentru care voi simti intotdeauna aceeasi dragoste. Ei sunt ca o a doua familie. 70% din timpul meu sunt alaturi de ei. Abia astept sa-i revad dupa doua saptamani.

Dar sa continui cu ce ziceam. O zi alaturi de prieteni foarte buni, prieteni de care nu vreau sa uit vreodata, fosti colegi care nu m-au uitat. Si pe ei ii iubesc.

Dupa cele cateva ore in compania lor am ajuns acasa cu zambetul pe buze, fericita ca i-am revazut si ca m-am distrat alaturi de ei.

Am o noua ocupatie de doua zile. Citesc. Dar nu orice care, ci o carte care nu credeam ca mi s-ar putea parea atat de interesanta vreodata, dat fiind faptul ca este o carte pe care o am de citit pentru scoala. Se numeste "Maitreyi", scrisa de Mircea Eliade. Sunt uimita de descrierile si cultura pe care o descopar, intr-un fel sau altul, citind cartea.

Dar in momentul de fata nici cartea aceasta nu poate sa ma duca departe de ceea ce am vazut la libraria de la Diverta. "Ghid complet JAPONIA". Nu pot sa-mi scot din minte acest volum. Si parea atat de interesant. Din pacate nu aveam banii necesari pentru a-mi cumpara acea carte. Dar cine stie... poate intr-o zi voi reusi sa o cumpar, sa o citesc si sa aflu mai mult decat stiu.

Frumoasa zi. Desi inceputul ei m-a cam surprins. Dupa cum am obiceiul, cand ma trezesc deschid televizorul. Nu prea am nimerit bine. Eram pe Realitatea Tv, stiri. Titlul: Tragedie in familia Travolta. Am ascultat cu atentie. Nu-mi venea sa cred. Fiul unuia dintre actorii pe care ii admir sincer, a murit in urma unui atac cerebral. Ascultam si nu-mi venea sa cred. Un adolescent de varsta mea sa moara din cauza unui atac cerebral?! Inca sunt socata. Nu pot sa-mi imaginez ce durere simt parintii acelui copil. Dumnezeu sa-l odihneasca.

Dar sa ne gandim la lucruri mai frumoase. Eu, de exemplu, incerc sa ma gandesc la "Maitreyi" pe care trebuie sa o termin pana marti.

Imi place sa citesc, doar ca nu prea am timp si urasc sa am un termen limita stabilit de altcineva. Dar ce pot sa fac eu? Asta este programa. Nu pot sa ma impotrivesc. Abia astept sa ajung la dramaturgie, la operele care imi plac foarte mult precum "O scrisoare pierduta", "O noapte furtunoasa", care desi au tenta politica ma atrag foarte mult. Am vazut anuntul ca la teatrul Toma Caragiu din Ploiesti pe 19 Ianuarie se joaca piesa "O noapte furtunoasa". Am vazut-o acum 2 ani, dar sper din tot sufletul sa merg sa o revad. Nu prea ma omor cu literatura romaneasca care, in general, nu mi se pare prea fascinanta, dar trebuie sa recunosc ca exista cateva opere care ii dau cu totul alta imagine.

Si tot cu gandul la ghidul complet despre Japonia am ramas.

P.S.: Ma duc sa citesc mai departe, sa nu mai ma gandesc doar la acel ghid care costa 62,99 lei. :))

Later edit: Mi-am amintit ca, al meu ghiozdan care ar trebui sa fie plin cu carti si caiete are 2 chestii mari care ocupa tot spatiul si pe care nu as vrea sa le scot. Sunt patinele mele de gheata pe care le indragesc foarte mult. Cadoul meu de Craciun. N-am mai fost la patinoar de sambata trecuta, 27 Decembrie 2008. Mi-e dor sa patinez. Poate mai apuc sa ma duc de cateva ori inainte sa se inchida patinoarul. Speranta moare ultima.