Ai o sansa!

Wow! A trecut ceva timp de cand nu am mai aruncat un ochi aici. Dar acum am facut-o pentru ca simt nevoia sa ma descarc. Am nevoie de un "prieten", iar blogul a fost intotdeauna aici cand am avut nevoie de el.
Vreau oarecum sa-mi gasesc raspunsuri la intrebari si vreau sa schimb anumite lucruri.
Vreau sa-mi pot ajuta prietenii, oricat de departe ar fi ei. In momentul de fata ma simt, practic, neputincioasa si nu vreau sa pierd pe cineva drag pentru ca atunci m-as simti si mai incapabila si ar durea si mai tare, dar deja doare prea tare.Este poate cel mai urat lucru sa stii ca cineva are nevoie de tine, iar tu nu poti face mai mult decat sa spui un lucru bun.
Pana ieri nu am crezut ca pot fi trista pentru lucrurile pe care le fac altii, dar se pare ca in viata mai e nevoie si de cate o palma pentru a reveni cu picioarele pe pamant. Stiu ca ranesc persoanele la care tin cu adevarat si incerc pe cat pot de mult sa schimb asta, dar se pare ca de cele mai multe ori esuez.
In concluzie, nu vreau sa mai fiu negativista, dar vreau sa dau un sfat tuturor celor care citesc asta. Nu va lasati prietenii balta atunci cand au nevoie de ajutor. Chiar si o vorba buna intr-o perioada grea conteaza enorm. Toti meritam o sansa si toti avem nevoie de sustinere morala. Tu ai o sansa sa te schimbi, sa fi un om mai bun. NU O RATA!

Despre profesori

M-am hotarat sa ma reapuc serios de scris pe acest blog despre toate lucrurile care mi se intampla zilnic. De exemplu, astazi am "reajuns" la concluzia ca profesorii sunt cele mai mari lepre. Nu generalizez. Eu momentan ma refer la profesorii mei care, dupa parerea mea, n-ar avea ce cauta in incinta unei scoli si cu atat mai putin pentru a preda. Si ca sa clarific situatia, fac referire la profesoara de chimie care da lucrari/teze si vine dupa o vacanta de doua saptamani si ne pune sa alegem care doreste sa-i fie corectata lucrarea pentru ca s-a gandit ca nu are rost sa corecteze toate lucrarile si care dintre noi doreste note din burta ei in functie de ce am invatat in cei 4 ani de liceu. Si alegerea trebuia facuta inainte sa aflii care ar fi nota pe care ea considera ca o meriti. Mie mi s-a parut corect sa-mi fie corectata lucrarea, dar sa mi se taie de pe foaie lucruri care ar fi putut fi corecte doar pentru ca ii era ei lene sa mai citeasca si sa mi se puna 5.80 nu mi s-a mai parut corect. Si mai ales ca anumitor persoane care in anii trecuti erau in situatie de corigenta sa le dea 7 din burta chiar mi se pare absurd. De ce ni s-a mai dat lucrare daca notele vin din burta? Dar m-am resemnat cu gandul ca in tara asta nimic nu e corect si daca as fi facut reclamatie tot eu as fi avut de suferit. De ce? Traim in Romania, tara in care elevii nu au un cuvant de spus decat atunci cand au si profesorii ceva de castigat.

Vorba aia, Romania este o tara frumoasa, pacat ca este si locuita.

Priveste cum aberez

O zi de toamna racoroasa. Un tatic isi duce fetita in parc. In drumul lui se opreste la chioscul de ziare sa-si ia un pachet de tigari. Constata ca nu are bani indeajuns asa ca ramane dator cu un leu la vanzatoarea cea amabila. In parc, pe o banca situata langa un tobogan sta o bunicuta venita cu sacosi de la piata. Femeia priveste melancolica la copiii ce se dau in leagane. Pe banca de vis-a-vis sta un baietel de aproximativ 5 ani asteptandu-si mama sa vina de la magazin cu prajitura promisa. Pe aleea din spatele său trec doua fete de clasa a 8-a si striga dupa colegul lor din fata ce se grabeste sa ajunga la scoala, deoarece la ora 13:00 portile sunt inchise si nimeni nu mai poate intra sau iesi din scoala. Taticul se gandeste ca vremea este prea racoroasa pentru fetita lui asa ca decide sa ocoleasca parcul si sa o duca pe aceasta la o cofetarie pentru ca stie foarte bine ca prajiturile sunt o slabiciune ale copilului sau. In drumul lui se intalneste cu bunicuta care se ridicase de pe banca si se indrepta spre statia de autobuz, moment in care aceasta scapa o sacosa din care se varsa cam 3 kg de cartofi noi. Barbatul isi opreste fetita pentru a o ajuta pe bunicuta, insa aceasta vede ca fetita nu are rabdare asa ca o roaga pe femeia ce se indrepta spre fiul ei sa o ajute, dar ii multumeste politicos barbatului. Femeia o ajuta, dar elevii grabiti o lovesc, insa isi cer pliticos scuze si incearca sa o ajute la randul lor, desi asta ar implica intarzierea la scoala. In timp ce taticul ajunge impreuna cu fetita la cofetarie, bunicuta se urca in autobuz, elevii intra in scoala in ultimul moment, iar mama cu baietelul său se indreapta spre casa, copilul fiind foarte fericit, deoarece mama sa i-a cumparat prajitura lui preferata: ecler cu crema de cappuccino.

15:33

Ora 15:33. La Rock FM melodia Pink Floyd - Wish you were here. 8->

Remember, remember...

Vreau sa scriu postarea asta neaparat. Am vrut sa o scriu pe 5, dar am fost mult prea ocupata. :(

Data de 5 Noiembrie este o data istorica, dar aceste informatii le-am gasit dupa ce am vazut filmul "V for Vendetta", chiar pe data de 5, anul trecut. Daca veti urmari secventa de la sfarsitul postarii veti intelege mai multe.

Remember, remember...

Later edit: Filmul poate fi revazut in aceasta seara pe ProTv. V for Vendetta it's on!

Ultima data. Inca o data.

Hmm... copilarie. Atat imi vine in minte in momentul asta. Motivul este acela ca dupa 2 zile de zacut din cauza unei viroze respiratorii am realizat muuulte chestii. Mi-e dor de copilarie, dar inca am prieteni, sau cel putin o prietena, pe Ami, care sa-mi aminteasca de ea si asta ma face extraordinar de fericita. Si ca veni vorba de Ami, mi-ar placea sa va povestesc despre aceasta persoana minunata care mereu este extrem de convingatoare si te face sa realizezi multe chestii doar prin ceea ce-ti zice in mod indirect, dar as prefera sa pastrez pentru mine restul, poate din egoism.

Si in zilele astea 2, cred ca vineri mai exact, pe Antena 2 era difuzata in reluare o emisiune a domnului Cristian Brancu in care era invitata trupa Hi-Q. Recunosc ca am avut un şoc pentru ca eu nu prea sunt la curent cu evenimentele mondene, sa-i vad pe cei din trupa in formula lor initiala cu Dana Nălbaru. Pur si simplu mi-au dat lacrimile in acel moment. Trupa asta cred c-am s-o iubesc mereu pentru ce au facut si pentru ce au ramas. Si sa nu mai zic despre ultima lor melodie care ma face sa vibrez de cate ori o ascult. Chiar in seara asta eram in taxi si la radio incepuse "Inca o data" si m-a trecut un fior pe sira spinarii. Just love.

Si ca sa nu inchei iar printr-o melodie vreau sa impartasesc ceva ce pe multi dintre voi nu cred ca-i intereseaza, dar pentru mine este foarte important. Peste fix 17 zile, eu si persoana pe care o iubesc enorm, implinim 5 luni. Este cea mai lunga relatie pe care am avut-o in ultimii 4 ani si singura care m-a facut sa realizez cu adevarat ce inseamna sa iubesti, sa fii iubit si fericit. Te iubesc, Mihai. Pentru cine nu recunoaste acest prenume, poate va este mai familiar numele de Nica. Si melodia de mai sus ti-o dedic, iubire. Mai ales partea lui Florin. :D

Share

Ati observat ca in ultimul timp toata lumea vrea cate ceva? Unul vrea o tigara, eventual si un foc, altul un sandwich, altul un servetel etc. Nu fac referire la nimeni, este o generalizare a ceea ce vad zilnic. Ceea ce vreau sa spun este ca nu vad nimic rau in a cere cuiva ceva ce-ti foloseste. Nu cred, sau cel putin imi place sa sper, ca exista persoane care cer cate ceva doar pentru a-i face paguba celuilalt. O fac doar de nevoie.

Eu, personal, impart cand am si cand nu sunt intr-o pasa proasta, pentru ca atunci sunt foarte zgarcita. O fac deoarece ma gandesc la faptul ca poate vreodata am si eu nevoie urgenta, dar nu neaparat, de ceva si nimeni nu ma ajuta.

Nu e un lucru rau sa imparti. Nu fii egoist/a! Bine, acum nu te apuca sa imparti si cheia de la casa, masina sau prietenul/prietena. :))

Si dat fiind acest context vreau sa postez o melodie care mie personal imi place mult, fiind o relatare a realitatii in versuri.

Guess Who - Unu Altu

P.S.: S-ar putea sa revin mai pe seara cu o postare.

Shot!

Diana este o tipă stylish, din Pittsburgh, cu păr castaniu şi reflexii roşii, cu ochii verzi şi foarte expresivi, cu o ocupaţie nu tocmai obişnuită, cu un copil aflat în pragul adolescenţei şi o gaşcă de oameni nu prea normali. Una dintre cele mai mari dileme ale sale rămâne moartea celei mai bune prietene ale sale, însă nu se plânge niciodată de lucrurile despre care ştie că nu există rezolvare.

În luna Mai a anului 2007 Diana a decis că trebuie să găsească o soluţie pentru problemele sale financiare aşa că a decis să-şi găsească un job care s-o ajute să-şi crească băiatul şi să scape de datorii. Căutând job-uri care să îi ofere îndeajuns de mulţi bani încât să îşi plătească dările şi să îşi poată înscrie fiul la un liceu bun, Diana îl întâlneşte pe Mike, un avocat renumit care o ajută cu ce are nevoie, însă cu o condiţie. Diana este nevoită să intre în banda de spărgători de bănci a lui Mike. Mike este, însă, convins că cea a cărui spate îl acoperă nu va face faţă stresului şi solicitării fizice, dar teoriile lui sunt infirmate în cele din urmă, Diana ajungând cea mai bună din bandă, stârnind astfel invidia celorlalţi membrii.

Denis, fiul Dianei, află din greşeală de ocupaţia mamei sale, acesta aflându-se în trecere pe lângă banca din care ieşea în acelaşi moment aceasta. Denis surprins de ceea ce se întâmpla la bancă rămase cu privirea îndreptată spre cei ce ieşeau din bancă, printre ei recunoscând-o şi pe mama sa după perechea de skateri primiţi chiar de la el de ziua ei.

În seara aceea, Diana a fost nevoită să-i explice tot, iar băiatul, major fiind, a decis că vrea să intre şi el în această lume, deşi mama sa nu-şi dorea asta.

La doi ani după cele întâmplate, tot în luna Mai, Denis este prins de poliţie în timpul unui jaf, Diana fiind constrânsă să îi plătească cauţiunea din banii stranşi până atunci. Între timp, Diana devenise soţia lui Mike, însă nimeni în afară de cei doi nu ştia acest lucru. Ea îi solicită ajutorul soţului său şi îl primeşte în schimbul unei sume de bani mai mică decât cauţiunea băiatului pentru a-l mitui pe procuror. Diana nu este de acord să platească această sumă, deoarece tot ce strânsese erau bani ce urma să îi folosească să se mute în Europa împreună cu băiatul ei şi să divorţeze. Diana face altceva, fără acordul şi ştiinţa lui Mike. Se culcă cu procurorul ce urma să decidă soarta fiului ei. Acesta se ataşează emoţional de ea şi îi cere să divorţeze de avocat, lucru pe care-l şi face, dar nu numai din acest motiv. Diana aflase că Mike fura din banii celor din bandă şi îi folosea pentru a-şi satisface nevoile personale. Mike o minte şi o înşală, iar Diana, într-un moment de nebunie şi furie îl împuşcă fără să-şi dea seama de greşeala imensă pe care o face. După eveniment Diana se întoarce la procuror, îi povesteşte cele întâmplate şi îl roagă să o ajute pentru că este singurul care o cunoaşte şi ştie tot ce face şi ştie că nu a facut-o cu intenţie. Acesta o scapă, la fel cum îl scăpase şi pe fiul său, şi îi cere în schimb o favoare, aceea de a se mărita cu el. Femeia acceptă în cele din urmă, însă la un an face altă nebunie, dar de această dată fără ştiinţa actualului său soţ. Se apucă de cursuri practice pentru a deveni asasin plătit, lucrează cu unii dintre cei mai cunoscuţi asasini şi nu la foarte mult timp după câştigarea acestui titlu ajunge printre cei mai renumiţi. Procurorul nu ştia nimic despre toate acestea, până într-o seară când Diana îi cere să divorţeze pentru a nu avea probleme din cauza ei. Acesta refuză, iar Diana presimte că el nu va rămâne cu mâinile în sân dacă-l va părăsi aşa că îl ucide. Aceasta rămâne, totuşi, una dintre crimele cele mai curate ale secolului al XXI-lea, asasinul rămânând anonim.

Diana îşi creşte fiul în cele mai bune condiţii, crimele sale rămânând pure mistere pentru toată lumea, iar la vârsta de 53 de ani decide că viaţa sa nu mai are continuitate, îşi scrie autobiografia, înlocuindu-şi numele cu unul fals, Jessica, şi punându-şi capăt zilelor. Fiul său nu este amintit în niciuna dintre poveştile mamei sale, pentru siguranţa sa, însă după ce termină facultatea intră în acelaşi domeniu, deşi Diana nu-şi dorea acest lucru pentru el.

END OF STORY

*Numele utilizate sunt fictive.

**Orice asemănare cu realitatea este pură întâmplare.

Din ciclul: "Vezi-ti de treaba ta!"

Parca nu-mi vine sa cred cat de mult timp a trecut de cand n-am mai scris pe-aici. Am promis ca imediat ce o sa-mi indeplinesc cea mai mare dorinta am sa scriu despre ea. N-am facut-o.

Din nu stiu ce motiv, nu am scris. Cel mai rezonabil motiv ar fi ca mi-a fost lene.

Acum daca tot m-am reapucat de scris trebuie sa va aduc la cunostinta ce de pe 22 ale lunii Septembrie detin un minunat permis de conducere roz. Nu ca mi-ar placea mie rozul prea mult, dar important este permisul. Am depus mult efort pentru a-l avea si a meritat, desi am momente cand ma gandesc ca-mi placea la scoala. Aveam o masina mult mai buna si mai draguta, ma distram si asteptam cu nerabdare orele de conducere. Dar apa trece, pietrele ramana.

In alta ordine de idei, am chef sa face ceva ce n-am mai facut de mult timp. Sa aberez fara rost sau un scop anume. Si despre ce poate sa abereze un om mai putin normal? Eu una nu stiu, dar as fi curioasa sa aflu. Ma gandesc in momentul asta la discutiile acelea interminabile de nu au niciun sens, motivul de la care a pornit discutia neputand fii expus. Nu stiu ce cred unii, dar discutiile astea sunt chiar amuzante uneori pentru ca le intrerupi si cand vrei sa le reiei nu-ti mai amintesti despre ce era vorba. In orice caz, in momentul asta as face ceva constructiv, dar nu ma simt in stare, sunt prea lenesa. Asa ca prefer sa stau aici sa ma gandesc la chestii fara sens care imi alimenteaza pofta de scris. Si daca mai continui asa s-ar putea sa scriu la nesfarsit. Dar nu ma grabesc sa ma opresc. Vreau sa stiti ca aberatiile facute aici sunt facute cu un scop. De a va hipnotiza. :)) Nu, nu m-am apucat de hipnoza prin blog. Da, si stiu ca o dubla negatie inseamna afirmatie, dar nu si in cazul de fata, sa ne fie inteles. Asadar, p-aia cu bufnita o stii? In cazul in care v-am bagat in ceata prea rau puteti sa apasati pe x-uletul acela din coltul dreapta sus.

Am cam incheiat cu abureala si aberatiile. Nu vreau sa-mi pierd chiar toti cititorii.

God bless you, motherfuckers!

Înapoi la începuturi

Trec peste veşnicele scuze şi scriu direct. Despre ce încă nu mi-am dat seama, dar voi afla pe parcurs. De fapt, în momentul ăsta încerc să-mi dau seama ce ar putea fi îndeajuns de interesant încât să capteze atenţia cititorului. Uhm, poate o poveste ar destinde puţin atmosfera, dar nu prea ştiu ce să povestesc.

Uite o idee. Vara.

Am atâtea de spus despre vară. Şi aş vrea să dau timpul înapoi şi să refac tot ce-am făcut vara trecută- Anglia, mare, distracţie non-stop. Ce altceva mi-aş mai putea dori? M-am distrat cât şi cum am vrut şi nu a fost nimeni care să mă împiedice.

Am făcut tot ce mi-am dorit: dormit pe plajă, dimineţi cu răsărit de soare tremurând în faţa mării, nopţi albe şi multe alte nebunii. Viaţa e frumoasă la 18 ani. E exact cum ar trebui să fie. Fără prea multe bătăi de cap, multă dragoste, mulţi prieteni şi muuult fum. Fum? La ce ma gândeam oare când am precizat de fum? Hmm, încerc să-mi amintesc, dar e cam complicat.

Hai să lăsăm visarea deoparte. "Dormi lângă mine şi visează-mă."

Şi pentru ca vara mea să fie completă, în curs de desfăşurare se află si unul dintre cele mai mari visuri ale mele, dar despre care voi vorbi doar în momentul în care va fi complet realizat.

Keep dreamin' out loud.

Peninsula/Félsziget Contest

Pentru ca imi doresc atat de mult sa merg la Peninsula/Félsziget, dar bugetul nu-mi permite, m-am inscris in concurs. Trebuie sa postez banner-ul festivalului aici si oriunde se mai poate. Cei care puteti, nu ratati ocazia de a merge la un festival atat de tare! Am zis!

One year. One love. Michael Jackson.

Astazi s-a implinit un an. Un an trist. Un an de la moartea celui mai indragit artist al tuturor timpurilor. Michael Jackson.

Inca imi amintesc momentul in care am aflat aceasta veste trista si nu am sa-l uit niciodata. Asta datorita faptului ca a fost, de departe, unul dintre putinele momente extrem de triste din viata mea. Dar un singur lucru mi-e clar. Nu am sa-l uit niciodata, la fel cum n-am sa incetez vreodata sa-i ascult muzica si sa-i urmaresc videoclipurile, la fel ca atunci cand eram mica si bunica mea imi punea caseta cu concertul lui din Romania din anul in care m-am nascut, 1992.

Michael Jackson a fost unul singur si asa va ramane mereu. Si dragostea mea pentru Regele muzicii pop nu va inceta niciodata.

Michael Jackson - Smile

Best of funny videos

M-am gandit sa fac o retrospectiva a celor mai haioase filmulete. Cam vechi ele, dar merita. :))

"Doua telecom... TELECOMANDE!"

"E multe rebuturi."

"Mos Craciun si prietenii sai"

Nerecomandat minorilor

"Ea este mama mia."