20 aprilie 2009

This is the end

Stiu ca poate n-ar trebui sa fac asta, dar din moment ce blogul imi este si jurnal am sa o fac. Am sa las mesajele primite si povestea relatata sumar si am sa povestesc la ce concluzie am ajuns. Incepuse pe 28 Ianuarie. Era superb si surprinzator. Nu credeam ca va fi ceva serios, dar am inceput sa-l cunosc pe zi ce trece mai mult. Desi pana la urma am ajuns la concluzia ca nu-l cunosteam chiar atat de bine pe cat credeam. Excursia aia despre care v-am povestit am crezut ca ne-a apropiat mai mult, dar nu stiu cat de mare a fost apropierea asta. Apoi a urmat o saptamana de vacanta impreuna, o saptamana in care am crezut ca sunt fericita. Si am fost. Dar atat. Apoi scoala si weekend-uri in care ne vedeam tot mai rar. Cam asa a inceput sa se schimbe povestea. Sa ne distantam si sa uitam ce era frumos intre noi. Mesaje... au fost foarte multe... unele dintre ele mi s-au parut superbe la momentul respectiv, dar acum imi dau seama ca nu trebuia sa cred chiar tot. "Happy Valentine's day pt un bebe mic si rau care-si inchide tel:*:*:X;)". "Stau si ma uit la steaua noastra. Aici e cerul plin cu stele :X. Cf bebe :*:*". ":X ms la fel pisoi :*:*:*". "Noapte buna pissy. pup mare mare de tot. :*:*:*:P". "Neatza bb.C fc iubita mea? :*:*:*". Si ultimile pe care le-am mai pastrat sunau cam asa: "... sa sti k voi fi mereu aici dak ai nevoie d mn. esti o fata minunata... pup". "Ms :X dak mi-as putea comanda sentimentele... imi pare rau ca te fac sa suferi.. mi-au dat lacrimile. poate ca imi voi da seama intr-o zi ce am pierdut".
Pe bune?? Chiar am crezut toate chestiile astea? Ce fraiera... Acum inteleg. Acum realizez ca nu a meritat sa plang atat dupa el. A trecut o luna de cand nu mai suntem impreuna. Am tot sperat sa ne impacam, dar sunt si eu om. Nu pot astepta toata viata. Am hotarat sa-mi continui viata si sa ma distrez mult mai mult si sa uit. De fapt, am cam uitat. Chiar nu merita! Si dupa ce mi-a spus vineri... Acum chiar ca s-a terminat. Si vorbesc serios de data asta. S-a terminat pentru totdeauna. Nu mai ma intorc din drum pentru nimic in lume.
Ma uitam astazi pe HBO la filmul "The Holiday" cu actorii mei preferati: Jude Law si Cameron Diaz. Cat de bine se potriveste. Asa am realizat si mai bine ce frumoasa e viata cand poti avea alaturi niste persoane minunate cum sunt prietenii. Prietenii mei sunt cei mai buni. Nu dau nume pentru ca daca omit pe cineva ma vor strange de gat. :)) Va iubesc si stiti asta.
Si aici termin odata pentru totdeauna cu povestea asta. Am alte planuri, alte dorinte, alte obiective. Dar totusi ii multumesc pentru ca mi-a aratat ca nu merita sa plangi pentru niciun baiat. Si m-a schimbat intr-un fel. M-a facut sa fiu mai puternica si sa am mai multa incredere in mine. Si vom ramane prieteni. Cred. In concluzie, am inceput o viata noua din care el va face parte doar in calitate de prieten.
Alte lucruri importante. Am primit un mesaj de la OLiX cu un link. Aici. Eu am murit de ras. Nu este nici Fernando de la Caransebes, nici Adela Lupse. Este unicul Lady Gaga de Romania. Hai uitati-va ca nu pierdeti nimic.
Ne revedem curand. Sper. :)

2 comentarii: