8 iulie 2009

Aparenta vs. esenta - Part 1

Te-a ranit. Ai fi vrut sa-i spui c-o urasti, dar totusi n-ai putut pentru ca in fapt real tu o iubesti. Si ea te-a iubit, dar nu si-a dat seama. Si nici n-o sa-si dea seama prea curand. Te-a facut sa versi o lacrima, doua, trei... spunandu-ti ca nu te mai vrea? Dar cunosti povestea asta. Este un deja-vu. Adica tu stiai ca o sa ti se intample. Subconstientul ce iti vorbeste aproape in fiecare secunda ti-a spus la un moment dat ca te va rani. Ti-a spus ca o sa fii singur pentru ca el stia mult mai bine ca tine ce avea sa se intample. Dar nu l-ai ascultat. Ai fost egoist. Ai vrut sa ai totul. Ai vrut sa ramana alaturi de tine orice ar fi. Daca ai fi incetat s-o mai iubesti la momentul potrivit poate ca acum n-ai mai suferi.
Nu incerca sa ma intelegi. Sunt una dintre zecile de persoane care te inteleg, dar pe care nu le intelegi. Nu incerca sa vezi ce este in spatele acestei masti pentru ca exista posibilitatea sa fii dezamagit. Dar daca totusi iti va placea ce vei gasi? Iti vei asuma riscul sa ridici masca si sa privesti in chipul ce il ascunde? Sau esti prea las si te lasi captivat de aparente? Nu uita, insa, ca aparentele insala. Aparenta sau esenta? Ce vei alege?

3 comentarii:

  1. Frumos, desi... eu cred cu tarie ca ---aparentele Nu insala ----.
    E un punct de vedere... de care m-am lovit brutal!
    Ma-nclin! O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. esti o prostanaca sincer.

    RăspundețiȘtergere
  3. @boss: hmmm... este foarte probabil sa ai dreptate. Dar mie inca nu mi s-a demonstrat ca aparentele nu insala. O zi frumoasa si tie.

    @Anonim: nu-ti convine ceva, nu mai citi. Nu te obliga nimeni. Este parerea mea, este blogul meu si scriu ce vreau aici. Ai vreo problema cu asta? Si data viitoare poate scrii si un nume, sa stiu si eu cu cine am "onoarea". Mersi.

    RăspundețiȘtergere