10 iulie 2008

Amintiri, prieteni, povesti...

Toti avem cel putin o persoana pe care o indragim. E mult prea trist cat de usor poti pierde un prieten foarte bun in doar cateva minute. Si mai trist e atunci cand prietenii ii pierzi datorita altora care se amesteca in viata ta doar pentru ca ei nu au asa ceva.
De ce nu-si pot vedea altii de viata lor si de problemele lor? De ce trebuie sa le faca probleme si altora?
As putea sa exemplific ceea ce spun, dar ce rost ar avea? Situatia nu s-ar schimba cu nimic.
Bun e proverbul acela "Apa trece, pietrele raman." pentru ca si prieteniile sunt la fel, dar ramai intotdeauna cu amintirile.
Un prieten adevarat este intotdeauna alaturi de tine si nu te judeca pe la spate si iti zice intotdeauna in fata daca are ceva de reprosat la adresa ta. Dar prietenii adevarati sunt prea putini si mult prea greu de gasit.
Toti ar trebui sa invatam sa spunem in fata ce avem de zis pentru a nu crea conflicte cu alte persoane. Ar trebui sa invatam sa mai lasam si de la noi si sa acceptam adevarul, desi uneori este destul de trist sau dureros. Dar daca nu ii lasam pe ceilalti sa ne spuna adevarul cum am putea deveni niste persoane mai bune? E chiar atat de greu sa accepti realitatea?
Un vis poate schimba lumea, dar realitatea este mult mai puternica decat un simplu vis. Realitatea este una, buna sau rea, tot realitate ramane.
Revenind la prieteni si amintirile ramase din clipele petrecute alaturi de ei... aceste amintiri nu pot fi schimbate de nimeni si vor ramane intotdeauna la locul lor, in inima, in sufletul si in mintea ta.

Un comentariu: