A fost luni? Nici nu-ti mai dai seama atunci cand ai 3 luni vacanta si pierzi notiunea timpului. Cand esti la ore vrei in vacanta, iar in vacanta iti doresti sa fii la scoala. Nu este si cazul celor care deja au trecut de perioada asta si care acum au un job, un scop in viata.
Si ca sa ajung unde mi-am propus vreau sa va aduceti aminte putin de perioada copilariei si sa-mi spuneti cam ce faceati voi atunci cand erati micuti.
Incep eu. Am avut o copilarie destul de frumoasa si am fost intotdeauna de persoane care ma iubeau - si ma iubesc - din tot sufletul. Eram foarte cuminte si totusi ma bucuram de fiecare zi - cel putin asa zice mama. Imi aduc aminte ca atunci cand eram singura in camera imi placea sa pictez peretii cu... fardurile mamei si sa parfumez canapelele bunicii cu parfumuri aduse din strainatate. Ce mai imi aminteste mama adesea e ca atunci cand mergeam la mare niciodata nu ma jucam cu lopetele si alte chestii de copii, dar totusi stateam cuminte si ma jucam in nisip sau stateam in apa.
E randul vostru... AMINTITI-VA!
Desi sunt de varsta a doua, sunt puternic ancorat in copilarie, fara a pierde totusi contactul cu realitatea actuala. Povestirile mele de pe blogul personal este plin de amintiri din copilarie, "spuse", utilizand regionalismele si dialectul gorjenesc vorbit si acum, la tara.
RăspundețiȘtergereImi place cum scrii. Se vede ca esti o fetita mai mult decat inteligenta si sensibila. Felicitari pentru blog si... o saptamana frumoasa.
Multumesc. La fel si tie :)
RăspundețiȘtergereSi cred ca, copilaria ramane cea mai frumoasa perioada a vietii noastre.
Hmm copilaria.. ce-mi aduc aminte e ca am fost un copil cuminte (asta zic ceilalti si asa imi amintesc si eu) am avut anumite reactii hazlii pe care tata si acum mi le aminteste (de obicei se intamplau la mare). Am avut cam tot ce mi-am dorit mereu de aceea consider ca eram destul de rasfatata. Stiu ca aveam momente cand eram atat de plina de mine si aroganta incat daca nu-mi dadeai ce-mi doream plangeam :)) da, chiar eu. Am sa numesc copilarie perioada de la 2-3 ani la 11 ani, doar atat m-am bucurat de copilarie. Alte persoane probabil s-au bucurat mai mult timp si inca o mai fac si acum. Doar ca atunci cand am facut 12 ani ceva m-a doborat.. am cazut de pe "norisorul meu pufos roz" si am aterizat in realitate! Ma rog, tu sormea stii despre ce e vorba. Am aflat ca mama e bolnava de cancer. Asa mi s-a terminat copilaria. Prea brusc si prea urat. Desi recunosc ca pana atunci era frumos si ma bucuram de tot, dar nah.. asa e viata nu noi facem toate regulile ei. Apoi a urmat perioada in care ma aflu si acum la 16 ani maturizarea brusca.. urat, chiar foarte urat. Dar in momentul asta multumesc pentru ce am avut si multumesc pentru ca m-am format datorita lucrurilor prin care am trecut. That's me! Insa traiesc cu un regret.. mi-ar placea sa mai fiu copil!
RăspundețiȘtergere