14 octombrie 2008

A fost odata...

Prima oara am avut un imbold sa scriu despre acest anotimp etern si despre cum il descrie Sadoveanu in volumul de povestiri "Hanu-Ancutei". Dar m-am razgandit si am decis ca nimic nu poate fi mai frumos intr-o seara de marti, 14 octombrie 2008, intr-o noapte cu luna plina, decat putina muzica si o poveste de dragoste cu[sau fara] final fericit.
Part 1
Intr-o toamna cenusie, intr-o seara de octombrie, intr-un parc pustiu, langa un lac tulbure, pe a carui suprafata plutesc nuferi de diferite marimi, se plimbau 2 copii. Nici unul nu-si dadea seama ca incet, incet se lasase intunericul. Erau doar niste copii ce isi doreau sa se joace, sa se simta liberi si sa viseze la basme si povesti cu printi si printese. Au inceput sa se apropie unul de celalalt. S-au luat de mana si au continuat plimbarea in jurul lacului. S-au oprit. Nici unul nu-si dadea seama ce se intampla. Baiatul isi dorea sa o sarute. Distanta dintre ei era foarte mica. Dar intr-o clipa fata a fugit la mama ei, nesigura de ceea ce se intamplase si pastrand totul in sufletul ei.
Peste ani, cand erau deja la facultate, amintirea clipei din vremea copilariei a inceput sa-i nelinisteasca pe amandoi. Isi doreau sa se revada, sa retraiasca momentul si sa isi spuna ce simt. Zilele insa treceau, ei tot la copilarie se gandeau, pana in ziua in care s-au hotarat sa schimbe cursul vietii lor. Nimic nu le mai putea sta in cale sa se intoarca in locul in care au simtit ca viata are un sens.
Fata a ajuns prima langa lacul ce acum stralucea si pe care pluteau aceeasi nuferi ca odinioara. S-a asezat pe bancuta pe care obisnuiau sa stea cand erau copii. Simtea ca el trebuie sa apara. Simtea ca ceva se va schimba in acea zi. Insa baiatul n-a venit desi a incercat. Problemele l-au impiedicat sa ajunga unde isi dorea cu tot dinadinsul. Ei nu-i venea sa creada. Simtise ca va veni, ca va fi acolo, langa ea, imbratisand-o, dar nu a fost asa.
A doua zi s-a intors in acelasi loc. Inca mai avea speranta ca el ar putea aparea dintr-o clipa in alta. Iar asteptarile nu i-au fost inselate. El venise cu un trandafir rosu si cu un zambet pe care il purta pe buze inca din copilarie, plin de speranta, de incredere si in acelasi timp de nesiguranta. S-a asezat langa ea si i-a soptit un simplu 'Buna'. Cand a intors privirea fata a simtit cum inima ei tresare si l-a imbratisat involuntar. Stateau si se uitau unul in ochii celuilalt incercand sa-si spuna ceva, insa n-au putut nici sa deschida gura. Momentul era mult plin de intensitate si dorinta, nimeni nestiind ce avea sa se intample. Poate ca atunci cand erau copii, baiatul isi dorea sa o sarute, insa acum acest sarut era chemarea amandurora. Se apropiau incet unul de celalalt...
[To be continued...]
Bucurati-va de melodia celor de la
Sixpence None The Richer - Kiss me.

2 comentarii: