Te-am inchis intr-un seif si te-am aruncat in cel mai adanc loc al mintii mele, al sufletului meu. Intr-un loc de unde nu ma poti atinge, nu ma poti rani. Dar inca imi poti trimite scantei ce-mi fac inima sa tresara. Inca simt amintirile cum imi curg prin vene hranindu-mi sistemul imaginar. Inca te simt. Te aud. Te doresc.
Genial.
RăspundețiȘtergereIn postarea asta nu stiu de ce dar postarea asta m-a dus cu gandul la o zi in Vama si la unul din cantecele lui Chirila.
Cum spuneam.Genial.