Scrie. Citeste. Traieste.

Nu mai am rabdarea necesara sa scriu pe acest blog, dar uneori simt nevoia sa ma eliberez si este singurul loc unde pot veni sa-mi descarc gandurile, sa imi transcriu trairile.
Ma ajuta sa ma inteleg pe mine, in primul rand, atunci cand scriu aici, dar ma face sa realizez cat m-am schimbat in cativa ani atunci cand recitesc postari vechi.

Iubesc sa scriu, desi sunt o lenesa incurabila si o fac foarte rar. Poate intr-o buna zi voi gasi motivatia necesara sa ma intorc zilnic aici, pe blog, dar pana atunci cred ca mai am multe de invatat si de trait.

Ca sa nu las postarea asta aberanta terminata fara niciun sens va sfatuiesc sa va transcrieti gandurile ori de cate ori aveti ocazia. Va garantez ca veti simti libertate si dorinta de a o mai face. Sau poate ca nu.

Este despre tine

Imi lipsesti. In fiecare zi, ora, minut, secunda.
Nu ai cum sa intelegi.
Nici eu nu inteleg.

Priveste cum aberez

O zi de toamna racoroasa. Un tatic isi duce fetita in parc. In drumul lui se opreste la chioscul de ziare sa-si ia un pachet de tigari. Constata ca nu are bani indeajuns asa ca ramane dator cu un leu la vanzatoarea cea amabila. In parc, pe o banca situata langa un tobogan sta o bunicuta venita cu sacosi de la piata. Femeia priveste melancolica la copiii ce se dau in leagane. Pe banca de vis-a-vis sta un baietel de aproximativ 5 ani asteptandu-si mama sa vina de la magazin cu prajitura promisa. Pe aleea din spatele său trec doua fete de clasa a 8-a si striga dupa colegul lor din fata ce se grabeste sa ajunga la scoala, deoarece la ora 13:00 portile sunt inchise si nimeni nu mai poate intra sau iesi din scoala. Taticul se gandeste ca vremea este prea racoroasa pentru fetita lui asa ca decide sa ocoleasca parcul si sa o duca pe aceasta la o cofetarie pentru ca stie foarte bine ca prajiturile sunt o slabiciune ale copilului sau. In drumul lui se intalneste cu bunicuta care se ridicase de pe banca si se indrepta spre statia de autobuz, moment in care aceasta scapa o sacosa din care se varsa cam 3 kg de cartofi noi. Barbatul isi opreste fetita pentru a o ajuta pe bunicuta, insa aceasta vede ca fetita nu are rabdare asa ca o roaga pe femeia ce se indrepta spre fiul ei sa o ajute, dar ii multumeste politicos barbatului. Femeia o ajuta, dar elevii grabiti o lovesc, insa isi cer pliticos scuze si incearca sa o ajute la randul lor, desi asta ar implica intarzierea la scoala. In timp ce taticul ajunge impreuna cu fetita la cofetarie, bunicuta se urca in autobuz, elevii intra in scoala in ultimul moment, iar mama cu baietelul său se indreapta spre casa, copilul fiind foarte fericit, deoarece mama sa i-a cumparat prajitura lui preferata: ecler cu crema de cappuccino.

Din ciclul: "Vezi-ti de treaba ta!"

Parca nu-mi vine sa cred cat de mult timp a trecut de cand n-am mai scris pe-aici. Am promis ca imediat ce o sa-mi indeplinesc cea mai mare dorinta am sa scriu despre ea. N-am facut-o.

Din nu stiu ce motiv, nu am scris. Cel mai rezonabil motiv ar fi ca mi-a fost lene.

Acum daca tot m-am reapucat de scris trebuie sa va aduc la cunostinta ce de pe 22 ale lunii Septembrie detin un minunat permis de conducere roz. Nu ca mi-ar placea mie rozul prea mult, dar important este permisul. Am depus mult efort pentru a-l avea si a meritat, desi am momente cand ma gandesc ca-mi placea la scoala. Aveam o masina mult mai buna si mai draguta, ma distram si asteptam cu nerabdare orele de conducere. Dar apa trece, pietrele ramana.

In alta ordine de idei, am chef sa face ceva ce n-am mai facut de mult timp. Sa aberez fara rost sau un scop anume. Si despre ce poate sa abereze un om mai putin normal? Eu una nu stiu, dar as fi curioasa sa aflu. Ma gandesc in momentul asta la discutiile acelea interminabile de nu au niciun sens, motivul de la care a pornit discutia neputand fii expus. Nu stiu ce cred unii, dar discutiile astea sunt chiar amuzante uneori pentru ca le intrerupi si cand vrei sa le reiei nu-ti mai amintesti despre ce era vorba. In orice caz, in momentul asta as face ceva constructiv, dar nu ma simt in stare, sunt prea lenesa. Asa ca prefer sa stau aici sa ma gandesc la chestii fara sens care imi alimenteaza pofta de scris. Si daca mai continui asa s-ar putea sa scriu la nesfarsit. Dar nu ma grabesc sa ma opresc. Vreau sa stiti ca aberatiile facute aici sunt facute cu un scop. De a va hipnotiza. :)) Nu, nu m-am apucat de hipnoza prin blog. Da, si stiu ca o dubla negatie inseamna afirmatie, dar nu si in cazul de fata, sa ne fie inteles. Asadar, p-aia cu bufnita o stii? In cazul in care v-am bagat in ceata prea rau puteti sa apasati pe x-uletul acela din coltul dreapta sus.

Am cam incheiat cu abureala si aberatiile. Nu vreau sa-mi pierd chiar toti cititorii.

God bless you, motherfuckers!

Ce inseamna...?

Creatza: ce ins amr?

adda.: au mai ramas

Creatza: =))

adda.: sau ana maria radu

adda.: aka ami

adda.: :))

Creatza: =))

adda.: Ami cu i: sau asociatia motociclistilor din romania :))

adda.: http://cut-off-time.blogspot.com/2010/06/cantec-fara-rost-cantec-de-gasit.html

Creatza: ce 12?

adda.: 12 zile

Creatza: 12 zile de ce?

adda.: pana plec

Creatza: a

Creatza: :))

Creatza: da

Creatza: :))

adda.: plec unde?

adda.: in anglia

Creatza: pe luna

P.S.: Adda, adica eu, avea la mesajul de stare (status message): "Ami pleaca. :( AMR 12 si pentru mine. :D

Am sa-i conving pe toti nebunii din viata mea sa cante... [Vama - Cantec de gasit]".

Aberez despre raţe

Nu ştiu câţi dintre voi cunosc partea ciudată a mea. Lucrurile stau în felul următor: "O bombă în formă de raţă cu coada pe post de fitil şi o raţă în formă de bombă cu limba pe post de fitil". Nimeni nu a reuşit să mă înţeleagă, dar un lucru e cert. Am o mare problemă cu raţele. Dar una mare rău. Şi colac peste pupăză este că acum câteva zile mi-am amintit că am primit acum mult timp cadou o răţuşcă de pluş. Mai nou, chiar eu mă consider o raţă. E grav, ştiu. :))

Asta e cea mai dulce răţuşcă pe care am văzut-o vreodată.

Ce de raţe!!!

Mică, galbenă şi pufoasa. Este o raţă!

Şi, bineînţeles, cea mai cunoscută raţă, cea din Tom & Jerry!

10 things you don't know about me

1. Urăsc insectele de orice gen. Alea de zboară(muşte, albine etc.), se târăsc(viermi, gândaci etc.)

2. Ador marea. Marea mă relaxează. Nu mă prea interesează plaja, iar muntele nu mă atrage decât dacă este vorba de o excursie cu prietenii sau aşa ceva.

3. Urăsc iarna. Nu-mi place să-mi dârdâie dinţii în gură de frig sau sa nu ştiu pe unde să mă mai pitesc de ploi si zăpezi. Însă, îmi place să mor de cald şi să nu ştiu ce să mai dau jos de pe mine.

4. Ador să fac poze şi în acelaşi timp nu sufăr oamenii care se feresc de aparat de parcă i-ar mânca.

5. Am şase actori preferaţi: Heath Ledger, Gerard Butler, Johnny Depp, Will Smith, Wentworth Miller şi Cameron Diaz.

6. Ador filmele de groază, dar din păcate nu prea se mai găsesc dintr-alea de te fac să ţi se ridice părul în cap de frică sau măcar să te menţină speriat.

7. Oraşul meu de suflet este Tokyo, deşi nu l-am vizitat vreodată. Mă atrage prin multe lucruri, dar nu cred că aş putea contura prea bine unul dintre ele.

8. Când eram mai mică aveam 2 hamsteri. Pe unul îl chema Riki, iar pe celălalt îl chema Miki. I-am botezat aşa pentru că-mi plăcea foarte mult emisiunea aceea pentru copii "Kiki, Riki, Miki".

9. Nu vreau să mă mărit vreodată. Mi se pare o tâmpenie. Nu încerca să mă convingi că nu e aşa pentru că nu vei reuşi.

10. Întotdeauna m-am înţeles mai bine cu băieţii decât cu fetele.

Maraciucaaa

Nu stiu ce parere aveti voi despre asta, dar tot ce pot sa spun este ca filmuletul merita toate laudele. Din toate punctele de vedere.

Partea 1

Partea 2

Vis in noapte

Din doua citate am facut unul singur: "Cuando la noche se ve mas obscura, todos los suenos se hacen realidad." Asta in romana ar insemna: "Cand noaptea este mai obscura, toate visele devin realitate."

Pentru ca doar asa mi se implinesc dorintele si prind o forma cat de cat reala.

Doar asa pot sa visez ca visez, ca primesc ce-mi doresc, si asta nu implica doar partea materiala. Doar in vis pot intalni cu adevarat persoane pe care in realitate exista o sansa la un milion sa le cunosc.

Pentru ca de la un vis poate porni ambitia si taria pentru a realiza lucruri deosebite.

Pentru ca mie imi place sa visez si asta imi da putere sa-mi ating telurile.